the day the earth stood still

Logouri pentru perioade de criza

Mai multe exemple gasiti direct la sursa After The Crisis: A Parody of 15 Corporate Logos

Si totusi poti zbura

Este incredibil ce pot face unii oameni pentru adrenalina, te infricoseaza numai cand ii privesti si sunt convins ca in realitate este si mai impresionant. Indurati primul minut din filmulet si o sa vedeti la ce ma refer.


wingsuit base jumping from Ali on Vimeo.

Children See. Children Do.

Drumul de dimineaţă

Te trezeşti, te uiţi lângă tine şi nu găseşti pe nimeni. Nici nu avea de ce să fie dar totuşi acea speranţă încă o ai dimineaţă de dimineaţă. Treci repede peste acel sentiment de singurătate şi te grăbeşti să te pregăteşti de plecare. Dimineaţă de dimineaţă acelaşi lucru, aceleaşi obiceiuri, te speli, bei cafeaua, îţi savurezi ţigarea care nu face decât sa-ţi lase un gol în stomac asemanător cu cel provocat de lipsa unui alt suflet langă tine când te trezesti şi pleci spre muncă. Afară încă este un frig molipsitor ce te pătrunde imediat, încă nu s-a terminat iarna. Ajungi în staţia aglomerată de metrou unde toata lumea stă cu spatele la tine, nimeni nu te priveşte, nu-ţi dă atenţie. Te aliniezi şi tu mulţimii şi aştepti.
În metrou minutele trec din ce în ce mai greu şi chiar dacă eşti înconjurat de sute de alţi oameni, sentimentul de singuratate devine din ce în ce mai apăsat. Toată lumea pare la fel de tristă, ingândurată şi de singură. Încerci să schiţezi un zâmbet în speranţa că cineva îţi va zâmbi înapoi dar parcă acum privirile celor din jur te evită si mai mult ca înainte.
Ieşi din metrou şi îşi continui drumul, de această dată pe jos, către locul de muncă unde chiar dacă sunt mai puţine persoane, parcă te simţi mai în siguranţă şi poate chiar apreciat.

The Kiss

I dare to dream, perchance to sleep, perchance to see her once more.
Torments of the past pale in importance to that meadow…
There she sits gently staring directly at the flourishing ground beneath her. But with a sad gaze for her hands touch the cold ground and knows not the warmth of love. Her gaze rises and meets mine, my feet tremble but without knowing it I am walking to her, unable to control myself, her hair beats gently to the delicate gale, and I am attracted like a moth to the flame that beats in her heart. As my hand touches her soft skin she gazes at me and in her eyes lay the answers to questions that now seem insignificant. As I stare directly into her jade eyes her lips depart showing a smile that makes my knees soft so I kneel on the harsh rock but her visage makes even the stale rock seem like softest of clouds. She starts to gently move her hand upon my chest and the other on hers, she realizes that our hearts beat as one, she comes closer and whispers words louder than any scream ever will, she whispers to me, and then closes in even more and her lips close in to mine, we share something that if I had words to describe I would scream it to the world my tongue would be torn lose telling this story, but I have no words to describe it, only feelings.

by Terente Bogdan

Citatele saptamanii

"In Mexico we have a word for sushi: Bait."

"When you encounter seemingly good advice that contradicts other seemingly good advice, ignore them both."

"Ninety percent of the politicians give the other ten percent a bad reputation."

"Everyone is born with genius, but most people only keep it a few minutes."

Un nou început

Îmi place să cred că sunt singur, ca după sfârşitul lumii, să nu mai fiu nevoit să mă prefac pentru nimeni. Să nu trebuiască să dau explicaţii sau să datorez cuiva ceva. Să umblu singur pe strazile pustii şi distruse, prin fumul negru şi gros lasat în urmă de obsesia unor oameni atât de nesatisfăcuţi de ce au avut, încât au trebuit să pornească un razboi la sfarşitul căruia lumea aşa cum o ştiam a fost redusă la cenuşă.
Dincolo de asfinţitul unei ere apuse din viaţa mea vine un sentiment de cunoaştere şi de recunoaştere. O altă cunoaştere, una în care lumea nu mai e la fel cum o vedeam înainte. La început am crezut că am fost capturat de pesimism şi că lucrurile nu au cum să fie atât de dezgustătoare cum le vedeam. Dar chiar şi cu mintea limpede lucrurile acum au alte culori, mireasma florilor de primavară nu face decât să ascundă chinurile iernii iar gălăgia vântului ce bate toamna printre frunzele veştejite acoperă ţipetele de durere ale verii fierbinţi.
Aşa că acum aştept răsăritul unei noi vieţi în care voi fi mult mai prudent, mai atent şi mai coerent. O şansă de a începe de la capăt cu mai multă experienţă, cu mai multă încredere în puterile mele şi cu speranţa că de această data nu voi mai da greş.

World Press Photo Awards for 2007

1st prize Daily Life Singles

Justin Maxon, USA, Aurora Photos
Mui, a homeless woman with HIV and her son bathe in the Red River, Hanoi, Vietnam


1st prize Sports Features Stories
Erik Refner, Denmark, Berlingske Tidende
Copenhagen Marathon finish line, 18 May

and the rest you can find here http://blogoscoped.com/worldpressphoto/

Plutesc pe suprafaţa vieţii mele

Câteodată simt că plutesc pe suprafaţa vieţii mele. Pe suprafaţa unui ocean de griji, probleme, fericire, dragoste, emoţie, suspans, încântare, dezgustare, minciună, adevăr şi multe alte sentimente ce nu fac decât să provoace furtuni în adâncuri. Dar eu acum stau la suprafaţă, soarele îmi luminează pleoapele închise formând siluete aurii în faţa ochilor mei.
Chiar dacă încerc să deschid ochii pentru a-mi privi în ansamblu viaţa, nu pot, poate aşa este şi normal. Imediat ce deschizi ochii, razele soarelui te orbesc şi te dezechilibrezi, astfel scufundându-te din nou în adâncurile apelor învolburate.
Cel mai bine ramân aici la suprafaţa să mai iau o gură de aer bine meritată, să mă las scăldat în lumina aurie şi caldă, ca apoi, când mă voi scufunda către fundul oceanului să nu uit că mai există linişte şi adieri de raţionalitate undeva pe suprafaţă.